Prea neagră iedera pe ram.
Cad jertfă deznădăjduirii,
De cum te mişti, că nu te am.
Prea blînd şi prea albastru cerul
Şi valurile-n larg prea verzi…
O frică m-a pătruns ca gerul,
Că fugi, te pierd şi că te pierzi.
Mă oboseşte merişorul,
Luciosul ilexului strai
Şi cîmpul infinit ca dorul,
Dar nu şi tu, iubire, vai!
(trad. C.D.Zeletin)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu