Ascultă Radio Poema

joi, 12 martie 2015

Mihail Lermontov - Romanta


Pe-al mării ţărm stă dârză o stâncă-ntunecată,
Pe fruntea ei, un trăsnet se abătuse-odată.
Şi-a despicat-o-n două lăsînd la mijloc cale
Pe care spuma apei în clocot se prăvale.


Sunt două stânci străine, cum le-a lăsat furtuna.
Lungi crăpături arată c-au fost odată ună.
La fel, pe noi bârfirea să ne despartă vrei
Şi totusi, pentru tine, străin eu n-am să fiu.

Nu ne-ntâlnim. Iar dacă s-ar pomeni de mine
În faţa ta, ai zice: "Cine-i acela? Cine?"
De-ai să hulesti viaţa-mi cu tine, împletită,
Ai să-ntelegi că, astfel, tu însăţi esti hulită.

Din amintiri , pe mine, simţirea mea-nfocată,
N-ai să le smulgi... Nici clipa trecută. Niciodată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu