Ascultă Radio Poema

joi, 2 aprilie 2015

Alexander Puşkin-Către K...



Mi-aduc aminte sfânta clipă:
Nainte-mi tu te-ai arătat.
Vedenie ce piere-n pripă,
Al frumuseţii duh curat.

Oriunde trudnic pus-am pasul
În al vieţii vălmăşag,
Eu auzeam sunându-ţi glasul,
Vedeam în vis chipul tău drag.

Trecut-au anii. În furtună
S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tău cum sună,
Uitat-am chipul tău divin.

În trist surghiun, în grea uitare
Priveam la zilele-mi ce mor,
Lipsit de crezuri, de-ncântare,
De viaţă, lacrimi şi amor.

Ci-n suflet raze se-nfiripă
Şi iarăşi tu te-ai arătat,
Vedenie ce trece-n pripă,
Al frumuseţii duh curat.

Şi inima-mi în piept tresare,
Şi, beată, freamătă de dor,
Şi de căinţă, de-ncântare,
De viaţă, lacrimi şi amor.

...scrisă in 1825

Traducere Mihai Beniuc

Poezia este dedicată Annei Petrovna Kern (în  foto)... pe care Puskin a întâlnit-o în anul 1819 şi a fost impresionat de frumuseţea ei. În 1825 când a revăzut-o,a scris această poezie.

Ț
in minte clipa uimitoare,
Ai apărut ca din senin,
O năzărire trecătoare,
Al frumuseții chip divin.
 De-
alean și dor venindu
-mi ceasul,
În forfota din jurul meu,
Îți auzeam mult gingaș glasul
Ș
i chipul drag visam mereu.
Ani lungi de vreme furtunoasă
Visările mi
-au spulberat
Și vorba ți
-
am uitat, duioasă,
Uitării chipul ți l
-am dat.
În bezna vieții
-
nstrăinate
Timpuș trecea ostenitor,
Fără elanuri, zeitate,
Trăire, lacrimi și amor.
Dar iată
-
mă iar plin de
-ardoare
Ș
i iar mi-apari ca din senin
O năzărire trecătoare,
Al frumuseții chip divin.
Ș
i inima sublim se zbate,
Trezită iar îmbietor 
 De-
nsuflețire, zeitat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu