O, cum să-mi țin eu sufletul meu, ca
să nu se-atingă de al tău ?
Și cum să fac ca de pe tine pe-alte lucruri să se-aline ?
Ah, bucuros aș vrea să-i aflu undeva
un adăpost, în locuri calme și străine
pierdute parcă-n întuneric, care tac,
în timp ce-adâncurile tale sună pline.
Dar toate câte ne ating pe amândoi
ne împreună-asemenea
unui arcus pe noi
și-un glas din două strune iscă-n vânt.
Ce instrument ne-acordă
și ne-ngână?
Și ce violonist ne ține-n mână?
O, dulce cânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu