Ascultă Radio Poema

vineri, 4 mai 2018

Iannis Ritsos - Epilog (traducere Adina V.)




Să nu mă uitați - spuse.
Mii de kilometri am străbătut fără pâine, fără apă, pășind pe pietre și ghimpi ca să vă aduc pâine și apă și trandafiri.
Nu am trădat niciodată frumusețea.
Toată existența mea am împărțit-o corect. N-am fost subiectiv. Am fost foarte sărac. Cu un crin am luminat cele mai întunecate nopți.
Să nu mă uitați.
Și iertați-mi această ultimă tristețe: aș fi vrut încă o dată cu secera subțire a lunii să cosesc grâul matur. Să stau pe pământ, să privesc și să adun cu dinții fir cu fir grâul minunându-mă și binecuvântând toată această lume pe care o părăsesc. Admirându-l și pe Acela care urcă dealul în apusul soarelui auriu.
Priviți: pe mâneca stângă are un petec pătrat violet. Nu se distinge foarte clar.
Asta aș fi vrut, înainte de toate, să vă arăt.
Și poate de aceea ar trebui să nu mă uitați.


Iannis Ritsos


traducere Adina Velcea


Ἐπιλογικό
Νὰ μὲ θυμόσαστε - εἶπε.
Χιλιάδες χιλιόμετρα περπάτησα χωρὶς ψωμί, χωρίς νερό, πάνω σὲ πέτρες κι ἀγκάθια, γιὰ νὰ σᾶς φέρω ψωμὶ καὶ νερὸ καὶ τριαντάφυλλα.
Τὴν ὀμορφιὰ
Ποτές μου δὲν τὴν πρόδωσα. Ὅλο τὸ βιός μου τὸ μοίρασα δίκαια. Μερτικὸ ἐγὼ δὲν κράτησα. Πάμπτωχος. Μ᾿ ἕνα κρινάκι τοῦ ἀγροῦ τὶς πιὸ ἄγριες νύχτες μας φώτισα. Νὰ μὲ θυμᾶστε. Καὶ συγχωρᾶτε μου αὐτὴ τὴν τελευταῖα μου θλίψη: Θἄθελα ἀκόμη μιὰ φορὰ μὲ τὸ λεπτὸ δρεπανάκι τοῦ φεγγαριοῦ νὰ θερίσω ἕνα ὥριμο στάχυ. Νὰ σταθῶ στὸ κατώφλι, νὰ κοιτάω, καὶ νὰ μασῶ σπυρὶ σπυρὶ τὸ στάρι μὲ τὰ μπροστινά μου δόντια θαυμάζοντας κι εὐλογώντας τοῦτον τὸν κόσμο ποὺ ἀφήνω, θαυμάζοντας κι Ἐκεῖνον ποὺ ἀνεβαίνει τὸ λόφο στὸ πάγχρυσο λιόγερμα. Δέστε: Στὸ ἀριστερὸ μανίκι του ἔχει ἕνα πορφυρὸ τετράγωνο μπάλωμα. Αὐτὸ δὲν διακρίνεται πολὺ καθαρά. Κι ἤθελα αὐτὸ προπάντων νὰ σᾶς δείξω. Κι ἴσως γι᾿ αὐτὸ προπάντων θ᾿ ἄξιζε νὰ μὲ θυμᾶστε. Πηγή: www.lifo.gr

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu