O, tu ce-i eşti nesăbuinţei fiu,
Ştiu, dacă vreai, poţi fi iubit de mulţi
Dar şi că nimeni nu ţi-e drag, mai ştiu.
Muncit de ură inima-ţi încarci
Cu patima-potrivă-ţi şi ai vrea
Al casei bun acoperiş să-l spargi
În loc să-ţi zidăreşti conac în ea.
Gândul ţi-l schimbă ca şi eu să-l schimb,
Urii preferă-i al iubirii har,
Fii precum eşti, iluminat de nimb,
Baremi de tine-ndură-te măcar...
Alt eu să-ţi faci, iubindu-mă pe mine
Şi frumuseţi te-or locui, depline.
traducere Gheorghe Tomozei
For shame deny that thou bear'st love to any,
Who for thy self art so unprovident.
Grant, if thou wilt, thou art beloved of many,
But that thou none lov'st is most evident:
For thou art so possessed with murderous hate,
That 'gainst thy self thou stick'st not to conspire,
Seeking that beauteous roof to ruinate
Which to repair should be thy chief desire.
O! change thy thought, that I may change my mind:
Shall hate be fairer lodged than gentle love?
Be, as thy presence is, gracious and kind,
Or to thyself at least kind-hearted prove:
Make thee another self for love of me,
That beauty still may live in thine or thee.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu