Franz Kafka - Neașteptata plimbare

Când pari să te fi decis definitiv să-ți petreci seara acasă, când ai îmbrăcat halatul, când te așezi, după ce ai cinat la birou, sub lumină, și începi să lucrezi sau te apuci de un joc la sfârșitul căruia mergi de obicei la culcare, când afară este o vreme rea, care te face să ți se pară firesc să rămâi în casă, acum, după ce ai mai stat și liniștit la masă atâta timp încât o plecare bruscă ar trebui să provoace o mirare generală, acum când pe casa scărilor este deja întuneric, iar poarta e închisă, când, în ciuda tuturor acestor lucruri, te ridici cuprins de o indispoziție subită, schimbi haina, apari de îndată îmbrăcat de oraș, declari că trebuie să pleci, ceea ce și faci după ce îți iei la repezeală rămas-bun, iar ai casei se vor fi supărat mai mult sau mai puțin în funcție de viteza cu care vei fi trântit ușa, când te regăsești pe stradă, cu membrele care răspund cu o mobiltate deosebită la această libertate complet neașteptată pe care ai obținut-o, când simți că în această unică hotărâre este concentrată întreaga ta capacitate de decizie, când acorzi o însemnătate mai mare decât cea obișnuită faptului că ai într-adevăr mai mult forța decât nevoia de a produce și a suporta cu ușurință schimbarea cea mai rapidă și când alergi așa pe străzile lungi - atunci, pentru o seară, ai ieșit cu totul din familia ta, care rătăcește în inconsistent, în timp ce tu însuți, bătându-ți coapsele în spate, te profilezi în adevărata ta făptură, foarte ferm, negru din pricina contururilor precise.
Totul se amplifcă și mai mult dacă la această oră târzie din noapte îți vizitezi un prieten ca să cercetezi cum se simte.

Jenny Joseph - Avertisment

Când voi fi bătrână mă voi îmbrăca în culori violete

Şi voi purta pălării roşii, care mi se vor potrivi ca şaua pe câine.

Îmi voi cheltui pensia pe coniac bun, pe mănuşi de vară,

Pe sandale de satin – şi voi pretinde că nu am bani pentru pâine.

Mă voi aşeza de-a dreptul pe trotuar când voi fi obosită

Şi voi devora toate mostrele din magazine, 

Şi voi apăsa butoanele de alarmă,

Şi îmi voi înfige bastonul în toate balustrăzile publice,

Şi îmi voi face de cap, răzbunând sobrietatea din tinereţele mele.

Voi ieşi în papuci afară în ploaie

Şi voi culege flori din grădinile altor oameni,

Şi voi învăţa să scuip.

Atunci poţi purta cămăşi stridente şi te poţi îngrăşa oricât,

Şi mânca o duzină de crenvurşti dintr-odată

Sau numai pâine şi murături o săptămână întreagă,

Şi strânge în cutii creioane şi stilouri, şi capace de bere.

Dar acum trebuie să purtăm haine în care nu se transpiră

Şi să plătim ratele, şi să nu înjurăm pe stradă,

Şi să fim un exemplu bun pentru copii.

Trebuie să avem prieteni cu care să ieşim la cină şi să comentăm ştirile.

Dar oare n-ar trebui să-încep prin a mă antrena un pic de pe-acum?

Astfel că cei care mă ştiu să nu fie surprinşi sau şocaţi

Când, deodată bătrână, voi începe să port culori violete.

traducere de Petru Dimofte

Anne Sexton - Bătrâna

Mi-e frică de ace,

Am obosit de cearceafuri de cauciuc şi tuburi.

Am obosit de feţele pe care nu le ştiu

şi acum cred că moartea începe.

Moartea începe ca un vis,

plin de obiecte şi râsetul surorii mele.

Suntem tinere şi mergem

şi culegem afine sălbatice

tot drumul spre Damariscotta.

Oh, Susan, ea plânse,

ţi-ai pătat talia nouă.

Dulce aromă –

gura mi-e atât de plină

şi albastrul dulce ieşind

tot drumul spre Damariscotta.

Ce faci? Lasă-mă-n pace?

Nu poţi să vezi că visez?

În vis nu ai niciodată optzeci.

{traducere de Felix Rian Constantinescu}