Kiki Dimoula - Dialog între mine și mine, traducere Adina V.

Ți-am spus: 

m-am prăbușit.

Și ai spus: 

- Nu te întrista,

acceptă-ți în liniște dezamăgirea,

privește calm ceasul oprit,

nu deznădăjdui că nu merge, 

astfel funcționează timpul tău.

Și dacă, deodată,o ia razna un minutar, 

nu te bucura.

Această mișcare nu este Timpul, 

ci jurământul fals al unor speranțe.

Coboară sobru, 

senin de la miile tale de ferestre.

Uită că, poate, ai deschis una.

Orice aveai de spus despre toamnă, 

despre lebede, amintiri, izvoarele iubirilor,

despre măcelul orelor, 

credibilitatea monumentelor, 

orice aveai de spus 

oamenilor care se prăbușesc încet, 

ai spus deja.  

traducere Adina V.

Σοῦ εἶπα:- Λύγισα.
Καὶ εἶπες:
- Μὴ θλίβεσαι.
Ἀπογοητεύσου ἥσυχα.
Ἤρεμα δέξου νὰ κοιτᾷς
σταματημένο τὸ ρολόι.
Λογικὰ ἀπελπίσου
πῶς δὲν εἶναι ξεκούρδιστο,
ὅτι ἔτσι δουλεύει ὁ δικός σου χρόνος.
Κι ἂν αἴφνης τύχει
νὰ σαλέψει κάποιος λεπτοδείκτης,
μὴ ριψοκινδυνέψεις νὰ χαρεῖς.
Ἡ κίνηση αὐτὴ δὲν θά ῾ναι χρόνος.
Θά ῾ναι κάποιων ἐλπίδων ψευδορκίες.
Κατέβα σοβαρή,
νηφάλια αὐτοεκθρονίσου
ἀπὸ τὰ χίλια σου παράθυρα..
Γιὰ ἕνα μήπως τ᾿ ἄνοιξες.
Κι αὐτοξεχάσου εὔχαρις.
Ὅ,τι εἶχες νὰ πεῖς,
γιὰ τὰ φθινόπωρα, τὰ κύκνεια,
τὶς μνῆμες, ὑδροροὲς τῶν ἐρώτων,
τὴν ἀλληλοκτονία τῶν ὠρῶν,
τῶν ἀγαλμάτων τὴν φερεγγυότητα,
ὅ,τι εἶχες νὰ πεῖς
γι᾿ ἀνθώπους ποὺ σιγὰ-σιγὰ λυγίζουν,
τὸ εἶπες.

Κικὴ Δημουλᾶ

Kiki Dimoula - Parafrazarea unei pietre

Vorbește,

spune ceva, orice,

nu sta ca o absență de oțel.

Alege fie numai un cuvânt,

care să te lege mai strâns

de incertitudine.

Spune:

„nedrept, copac, gol”.

Spune:

„vom vedea, imprevizibil, greutate”.

Sunt atât de multe cuvinte care visează

o viață scurtă, fără constrângeri, o viață cu vocea ta.

Vorbește.

Avem atâta mare în fața noastră;

acolo unde ne sfârșim noi,

începe marea.

Spune ceva, spune „valul”, care nu se oprește vreodată,

spune „nava”, care se scufundă

când e supraîncărcată cu intenții.

Spune „clipă”, care strigă după ajutor că se îneacă,

nu, nu o salva,

spune:

„nu te-am auzit”.

Vorbește.

Cuvintele se luptă între ele,

sunt antagonice,

dacă unul dintre ele te capturează,

altul te eliberează.

Alege la întâmplare un cuvânt din noapte,

o noapte întreagă la întâmplare.

Nu spune „întreagă”,

spune „scurtă”,

pentru că te lasă să pleci.

Fiorul momentului,

sentimentul meu de regret...

Întreaga noapte.

Vorbește.

Spune „stea”, care se stinge.

Tăcerea nu se diminuează cu un singur cuvânt.

Spune „piatră”,

cuvânt indestructibil.

Astfel, încet, încet,

o să pun un titlu

acestei plimbări pe malul mării.

traducere Adina Velcea

Η ΠΕΡΙΦΡΑΣΤΙΚΗ ΠΕΤΡΑ

Κική Δημουλά

Μίλα.

Πὲς κάτι, ὁτιδήποτε.

Μόνο μὴ στέκεις σὰν ἀτσάλινη ἀπουσία.

Διάλεξε ἔστω κάποια λέξη,

ποὺ νὰ σὲ δένει πιὸ σφιχτὰ

μὲ τὴν ἀοριστία.

Πές:

«ἄδικα»,

«δέντρο»,

«γυμνό».

Πές:

«θὰ δοῦμε»,

«ἀστάθμητο»,

«βάρος».

Ὑπάρχουν τόσες λέξεις ποὺ ὀνειρεύονται

μιὰ σύντομη, ἄδετη, ζωὴ μὲ τὴ φωνή σου.

Μίλα.

Ἔχουμε τόση θάλασσα μπροστά μας.

Ἐκεῖ ποὺ τελειώνουμε ἐμεῖς

ἀρχίζει ἡ θάλασσα.

Πὲς κάτι.

Πὲς «κῦμα», ποὺ δὲν στέκεται.

Πὲς «βάρκα», ποὺ βουλιάζει

ἂν τὴν παραφορτώσεις μὲ προθέσεις.

Πὲς «στιγμή»,

ποὺ φωνάζει βοήθεια ὅτι πνίγεται,

μὴν τὴ σῴζεις,

πὲς

«δὲν ἄκουσα».

Μίλα.

Οἱ λέξεις ἔχουν ἔχθρες μεταξύ τους,

ἔχουν τοὺς ἀνταγωνισμούς:

ἂν κάποια ἀπ᾿ αὐτὲς σὲ αἰχμαλωτίσει,

σ᾿ ἐλευθερώνει ἄλλη.

Τράβα μία λέξη ἀπ᾿ τὴ νύχτα

στὴν τύχη.

Ὁλόκληρη νύχτα στὴν τύχη.

Μὴ λὲς «ὁλόκληρη»,

πὲς «ἐλάχιστη»,

ποὺ σ᾿ ἀφήνει νὰ φύγεις.

Ἐλάχιστη

αἴσθηση,

λύπη

ὁλόκληρη

δική μου.

Ὁλόκληρη νύχτα.

Μίλα.

Πὲς «ἀστέρι», ποὺ σβήνει.

Δὲν λιγοστεύει ἡ σιωπὴ μὲ μιὰ λέξη.

Πὲς «πέτρα»,

ποὺ εἶναι ἄσπαστη λέξη.

Ἔτσι, ἴσα ἴσα,

νὰ βάλω ἕναν τίτλο

σ᾿ αὐτὴ τὴ βόλτα τὴν παραθαλάσσια.