Serghei Esenin - Focul vanat e gonit de vant

Focul vanat e gonit de vant,
Zările-au uitat să mă mai doară…
De iubire-ntîia oară cant,
La scandal renunţ întaia oară.

Am fost crang părăginit pe loc,
La femei şi votcă dam năvală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitand întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu – mers gingaş, tu – surasul meu,
Dacă-ai şti, cu inima pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cat poate de supus să fie.

Cîrciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,
De-aş atinge-aceste braţe reci
Şi al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pămînt,
Depărtarea mi-ar părea uşoară…
De iubire-ntîia oară cant.
La scandal renunţ întaia oară.