Ramas inflorit , solitar ,
Frumosii lui tovarasi , cu totii ,
Sunt vesteji acum , fara har.
Nu mai e vreo alta floare surata ,
Nici un boboc de roza plapanda ,
Sa-i reflecte-napoi imbujorarea ,
La suspin , cu suspin sa-i raspunda.
Nu te-oi lasa pe tine , singuratic,
Sa te usuci pe-a ta tulpina .
De vreme ce frumosii-ti frati au atipit ,
Te du si dormi cu dansii, fara vina.
Eu cu blandete -apoi voi risipi
Frunzele tale pe pamant ,
Acolo unde tovarasii -n gradina
Fara parfum zac , ca-n mormant.
Curand , voi veni si eu dupa tine ,
Caci prietenia incet se farama ,
Iar din a iubirii diadema
Nestematele cad in tarana.
Atunci cand dragostea paleste
Si cei dragi ne parasesc pe vecie ,
Vai ! Cine ar mai putea trai
Singur in lumea asta pustie ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu