Radio Poema

radiopoema.net

joi, 2 aprilie 2015

Serghei Esenin-Scrisoare mamei


Trăieşti tu încă, bătrânica mea? 
Şi eu mai trăiesc şi-ţi spun plecăciune! 
Deasupra izbei tale să izvorască 
Frumoasa lumină a lui soare-apune.

Am aflat că eşti plină de griji, 
Că dorul de mine cu chin te apasă, 
Şi că adesea ieşi la drumul mare 
În haina de modă veche şi roasă. 

În negura serii albastre 
Mereu, vezi mereu-întîmplare
Parcă cineva mi-a-mplîntat sub inimă 
Un cuţit finlandez într-o-ncăierare.

Linişteşte-te, draga mea, dragă. 
E numai vis rău, apăsător. 
Nu sînt un beţiv chiar atît de stricat 
Încît să nu te văd înainte de mor.

Tot drăgăstos am rămas. 
Şi numai la asta visez: 
Curînd să mă întorc în casa scundă 
Şi furtunos să te îmbrăţişez. 

Voi reveni cînd îşi va risipi crengile 
Primăvăratică, albă, grădina. 
Dar să nu mă mai trezeşti ca odinioară 
În zori cînd abia mijeşte lumina. 

Să nu atingi ce nu s-a împlinit, 
Să nu mă-ntrebi de visele-ngropate. 
Am fost sortit ca prea de timpuriu 
Să gust din viaţă de toate. 

Şi apoi să nu-mi ceri să mă-nchin. 
Nu e nici un drum înapoi. 
Tu singură îmi eşti mie 
Lumină, ajutor, bucurie. 

De dorul meu nu mai fremăta, 
Uită-ţi îngrijorarea acum. 
În haina ta de modă veche, roasă 
Nu mai ieşi atît de des la drum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu