Tatăl și fetele
Și-a măritat un tată cele două fiice, bogate-n frumusețe.
Un olar a luat una, cealaltă-un grădinar. Iar prima se ruga să fie cald, să se usuce cărămizile, a doua se ruga să plouă, să crească plantele.
Nefericitul tată nu știa ce să mai facă pentru a nu fi vreuna nefericită: să se roage să plouă sau să fie soare.
Nu are sens să ai dorințe contrarii, nu vei obține nimic și vei rămâne doar cu durerea.
Omul și leul de aur
Odată, un zgârcit fricos a găsit un leu de aur.
Nu știa ce hotărâre să ia: de lacom ce era ar fi vrut să-l îmbrățișeze, dar îi era și teamă totodată.
Să mulțumească pentru norocul de a fi găsit o asemenea bogăție sau să se supere pentru că nu se poate bucura de ea? Să fie acesta un blestem sau darul lui Dumnezeu pentru acela care tânjește la bogăție, dar nu se poate bucura de ea?
Averea este inutilă dacă nu te poți bucura de ea. Singura esență în viață este să ai sufletul bogat.
Drumețul și vipera
Un trecător a văzut o viperă înghețată pe drum și s-a gândit cîă e pe moarte. Dorind s-o încălzească o pune la piept. Aceasta își revine de la căldură și îl mușcă.
Nu te aștepta să-i schimbi pe cei răi. Chiar dacă te porți frumos cu ei, venin îți vor dărui.
Șarpele și Zeus
Un șarpe lovit de mulți, se târa pe un altar și Zeus l-a sfătuit, după ce acesta i s-a plâns: „Dacă l-ai fi mușcat de la început pe primul care te-a lovit, nimeni nu ar mai fi îndrăznit apoi să faca asta.”
Păstorul mincinos
Un păstor își făcuse un obicei din a păcăli oamenii strigând că vine lupul să mănânce mioarele. Sătenii se speriau și dădeau fuga să-l ajute, apoi, spre ușurarea lor, acestea le spunea că a fost o minciună. Însă atunci când lupul a venit într-adevăr, oricât a strigat păstorul nu a primit niciun ajutor, pentru că au crezut toți că iar îi minte. Și astfel, el și-a pierdut turma din cauză că era mincinos.
Cum să mai crezi un om care te păcălește? Chiar când îți va spune un adevăr, tot a mincună va semăna.
Copilul care se îneca
Un copil mic se zbătea în apa unui râu iar un om care trecea pe acolo îl certă pentru nesăbuința sa: „Ce ți-a trebuit, copile, să înoți aici?”
„Salvează-mă înainte și apoi să mă judeci”, i-a răspuns copilul.
Cel care a făcut o greșeală nu dorește să fie acuzat. Dacă vrei, fă-o, dar mai întâi, ai milă.
Vânătorul și tăietorul de lemne
Un vânător urmărea un leu. Întâlnind un tăietor de lemne l-a întrebat dacă a văzut pe undeva urmele acestuia, să-l ducă într-acolo. Acesta i-a zis că îl duce exact acolo unde se află leul. „Nu vreau să văd leul, ci doar urmele lui”, i-a răspuns vânătorul palid, îngrozit de propunerea tăietorului de lemne.
Deseori, cel îndrăzneț în vorbe, este fricos în practică.
Astronomul
Astronomul ieșea nopțile afară ca să vadă cerul și stelele. Atât de preocupat era de cer, că nu mai era atent pe unde merge și odată, a căzut într-o fântână. De acolo, astronomul se văita și plângea, iar cineva care a înțeles ce s-a întâmplat, îi spune: „Ei, prietene, care privești ca un pierdut numai cerul, nu te interesează și ce este pe pământ?”
Este ciudat să studiezi cerul, dar să nu ai habar pe unde calci sau ce ții în mâini.
Trompetistul
Într-un război a fost prins de câtre dușmani un trompetist, iar aceștia erau gata să-l omoare. „Soldați, spuneți-mi, de ce trebuie să mor? Eu doar cânt la trompetă, nu lupt.”
„Ăsta nu e un motiv, ca să scapi. Ce dacă nu lupți? Tu îi chemi la luptă pe ceilalți.”
Din lupta cu viața, învățăm cu durere că mai rău decât ucigașul este acela care îi dă arma.
Luna și mama ei
Luna cerea de la mama ei o rochie care să cadă frumos pe ea pentru a fi fericită. „Cine poate să țeasă o astfel de rochie, fata mea, care să te arate la fel și când ești în pătrar, și când ești lună plină?”
La fel, fiecare om se schimbă adesea, în funcție de fazele prin care trece, asemeni lunii.
Leul și vulpea
Cum își vânează un leu bătrăn prada? Se întinde într-o peșteră și face pe bolnavul. Animalele miloase se duc aproape de el și astfel devin o pradă lesnicioasă. Doar vulpea, indiferentă, trece de peșteră. Leul o întreabă de ce nu intră. „Pentru că văd multe urme de animale care au intrat, dar niciunele care să arate că au ieșit.”
La fel, și oamenii deștepți care vor să fie feriți de necazuri, sunt atenți la tot ce e în jurul lor.
Lampa
O lampă se lăuda mereu cu strălucirea ei și o compara cu lumina soarelui. Dar la suflarea unui vânt slab, lampa se stinge. Cel care a aprins-o iar, a sfătuit-o: „Strălucește, lampă, cât vrei, însă e bine să taci. Nu vei ajunge niciodată să strălucești asemeni stelelor.”
Când cineva se umflă în pene de mândrie, din toată slava lui nu se va alege decât praful.
Căprioara și vița de vie
O căprioară era urmărită cu înverșunare de vânători și s-a ascuns într-o viță de vie. A început să mănânce frunzele care o salvau, vânătorii au descoperit-o și au ucis-o.
Niciodată nu face rău binefăcătorilor tăi. Pentru nerecunoștință vei plăti, nu scapi.
traducere Adina Velcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu