Despre Konstantinos Kavafis - Aspecte mai puțin cunoscute ale vieții poetului

Aspecte mai puțin cunoscute ale vieții lui Kavafis

Ca tânăr, era sociabil și pragmatic. Se plimba prin Alexandria, mergea la banchete și era chiar implicat în bursă și în jocurile de noroc. De la vârsta de 45 de ani, însă, Konstantinos Kavafis și-a redus treptat viața socială și s-a dedicat complet poeziei.

Pe unii, când mor, oamenii și-i amintesc așa cum erau în perioada adolescenței, pe alții, cum erau în perioada maturității. În cazul lui Konstantinos Kavafis, imaginea care a rămas este cea a unui poet oarecum excentric, destul de în vârstă, care trăia într-un apartament întunecat, cu lumânări și lămpi cu ulei. Nu este o exagerare. În apartamentul de pe faimoasa stradă Lepsius din Alexandria, Kavafis eliminase nu doar curentul electric, ci și telefonul și radioul. În interiorul casei se aflau lucruri valoroase, dar vechi, rămășițe ale averii familiei. O casă plină de amintiri, în care nu accepta să fie mutat sau înlocuit nimic.

În ceea ce privește lumina, potrivit unor persoane care au fost în acest apartament, era în mod constant în căutarea dozei potrivite. Uneori deschidea, alteori închidea pe jumătate obloanele, aprindea sau micșora pe jumătate lumina lămpii cu ulei, adăuga sau reaprindea una sau mai multe lumânări. Lumina pe care o dorea de fiecare dată era dictată de starea de spirit a zilei, de conversația pe care o purta  ori de persoanele prezente în acel moment în casă.

Nu a fost însă întreaga viață astfel. S-a stabilit la Lepsius în 1907, la vârsta de 44 de ani, împreună cu fratele său Paul, care a plecat în străinătate un an mai târziu. A fost pentru prima dată, la vârsta de 45 de ani, când poetul a rămas singur. Treptat, a început să iasă din ce în ce mai puțin în oraș și s-a dedicat exclusiv poeziei. Apartamentul era situat între un cartier rău famat, cu vreo douăzeci de bordeluri, și spitalul comunității grecești. Între pasiuni și durere, adică între viață și moarte. Moartea, de altfel, trebuie să fi jucat un rol important în deciziile sale. Își pierduse tatăl când avea doar șapte ani, dar în acest ultim deceniu pierduse mulți dintre ai săi, pe mama sa, Harikleia, în 1899, și pe trei dintre cei opt frați ai săi între 1900 și 1905.

În anii precedenți, fusese foarte diferit: își petrecea timpul la petreceri, adesea cu persoane excentrice, și era implicat activ pe piața bursieră. De asemenea, juca jocuri de noroc! A fost broker financiar înregistrat din 1894 până în 1902, iar în domeniul jocurilor de noroc „a activat" până în 1909, scrie Manolis Savvidis. Acest lucru i-a asigurat un venit suplimentar, întrucât trăia dintr-un singur salariu: în 1892 a reușit să se alăture celui de-al treilea ciclu al Ministerului egiptean al Lucrărilor Publice, ocupând un post de angajat temporar, întrucât nu avea cetățenie egipteană sau britanică. Și când te gândești, avusese cetățenie britanică, la care a renunțat, dorind să-și păstreze doar cetățenia greacă. A rămas în postul său, chiar și ca funcționar temporar, timp de treizeci de ani.

Cu toate acestea, situația financiară a familiei când s-a născut el era foarte diferită. Familia sa, din Constantinopol, avea bani și titluri. Unul dintre strămoșii săi era secretar al Patriarhiei Ecumenice, iar alți doi erau guvernatori. Rădăcinile familiei se întindeau până la Trabzon, Londra, Chios, Trieste, Veneția și Viena. Tatăl lui, Petros Ioannis, a fost un comerciant care s-a mutat la Londra, Liverpool și Alexandria. De aceea, după moartea acestuia, mama poetului, Harikleia, s-a stabilit pentru o vreme cu copiii săi în Anglia.

O mulțime de dificultăți financiare și pasiunea pentru ordine și curățenie l-au făcut pe Kavafis să înregistreze cu meticulozitate cheltuielile, obligațiile zilnice pe care le-a clasificat în diverse tabele și liste. Aceeași pasiune pentru ordine și organizare l-a determinat pe Konstantinos Kavafis să facă mai multe clasificări diferite ale poemelor sale: poezii scrise în forma conservatoare, poezii renegate, poezii incomplete, poezii scrise în franceză, poezii al căror caracter central se referă la istorie sau religie.
Kavafis nu și-a tipărit niciodată poemele într-o carte, deși a avut sugestii în acest sens. A vrut să le publice în ziare și reviste, dar a vrut să le tipărească și în particular în foi individuale, creând colecții improvizate pe care le dădea celor interesați. 

Prima colecție de 154 de poezii a fost publicată abia după moartea sa. A murit în ziua în care a împlinit 70 de ani, la 29 aprilie 1933, suferind de cancer laringian. Traheotomia îl privase deja definitiv de voce, vocea unui orator excelent, după cum spuneau cei care l-au cunoscut.