Charles Baudelaire - La ora unu dimineața, traducere Adina V.

În sfârșit! Singur! Nu se aud decât câteva trăsuri întârziate și vechi. Pentru câteva ore, vom avea parte de liniște, chiar dacă, nu neapărat, de odihnă. În sfârșit! tirania feței umane a dispărut și nu voi mai suferi decât eu însumi.
În sfârșit, îmi e permis să mă relaxez într-o baie de întuneric. Mai întâi, încui de două ori ușa. Îmi pare că această răsucire a cheii îmi va spori singurătatea și va întări baricadele care mă separă de actuala lume.
Oribilă viață! Oribil oraș! Să recapitulăm ziua: am văzut mai mulți oameni de litere, unul din ei m-a întrebat dacă putem ajunge în Rusia pe uscat (fără îndoială, a considerat că Rusia e o insulă),  m-am contrazis generos cu directorul unei reviste, care la fiecare obiecție răspundea: „Aici este asociația oamenilor cinstiți”, ceea ce presupunea că toate celelalte reviste sunt scrise de pungași; am salutat vreo douăzeci de persoane, dintre care cincisprezece îmi sunt necunoscute; am împărțit strângeri de mână în aceeași proporție, și asta fără să fi avut precauția de a-mi fi cumpărat mănuși; am urcat, pentru a pierde vremea în timpul unei scurte ploi, la o acrobată care m-a rugat să îi desenez un costum venețian; l-am curtat pe un director de teatru care mi-a zis, concediindu-mă: „Ați face mai bine să vă adresați lui Z... ; el este cel mai important, cel mai nechibzuit și cel mai celebru dintre toți autorii mei, cu el ați putea obține ceva. Vorbiți cu el și apoi, vom vedea”; m-am lăudat (de ce?) cu multe acțiuni răutăcioase pe care de fapt, nu le-am comis; am negat ca un laș alte lucruri pe care le-am realizat cu bucurie, delictul de a mă lăuda, lipsa de respect față de om; i-am refuzat un serviciu ușor unui prieten și am scris o recomandare unui ciudat; Off! S-a terminat?
Nemulțumit de toți și nemulțumit de mine, mi-aș dori mult să-mi cer iertare și să mă bucur puțin de liniștea și singurătatea nopții. Suflete ale celor pe care i-am iubit, i-am cântat, întăriți-mă, susțineți-mă, îndepărtați-mă de minciuna și aburii corupți ai lumii și Tu, Doamne Dumnezeul meu, dă-mi harul de a scrie câteva versuri frumoase care să-mi certifice că nu sunt ultimul dintre oameni, că nu sunt inferior acelor pe care-i disprețuiesc!

Charles Baudelaire

traducere Adina Velcea



À UNE HEURE DU MATIN

Enfin ! seul ! On n'entend plus que le roulement de quelques fiacres attardés et éreintés. Pendant quelques heures, nous posséderons le silence, sinon le repos. Enfin ! la tyrannie de la face humaine a disparu, et je ne souffrirai plus que par moi-même.
Enfin ! il m'est donc permis de me délasser dans un bain de ténèbres ! D'abord, un double tour à la serrure. Il me semble que ce tour de clef augmentera ma solitude et fortifiera les barricades qui me séparent actuellement du monde.
Horrible vie ! Horrible ville ! Récapitulons la journée : avoir vu plusieurs hommes de lettres, dont l'un m'a demandé si l'on pouvait aller en Russie par voie de terre (il prenait sans doute la Russie pour une île) ; avoir disputé généreusement contre le directeur d'une revue, qui à chaque objection répondait : « – C'est ici le parti des honnêtes gens », ce qui implique que tous les autres journaux sont rédigés par des coquins ; avoir salué une vingtaine de personnes, dont quinze me sont inconnues ; avoir distribué des poignées de main dans la même proportion, et cela sans avoir pris la précaution d'acheter des gants ; être monté pour tuer le temps, pendant une averse, chez une sauteuse qui m'a prié de lui dessiner un costume de Vénustre ; avoir fait ma cour à un directeur de théâtre, qui m'a dit en me congédiant : « – Vous feriez peut-être bien de vous adresser à Z... ; c'est le plus lourd, le plus sot et le plus célèbre de tous mes auteurs, avec lui vous pourriez peut-être aboutir à quelque chose. Voyez-le, et puis nous verrons » ; m'être vanté (pourquoi ?) de plusieurs vilaines actions que je n'ai jamais commises, et avoir lâchement nié quelques autres méfaits que j'ai accomplis avec joie, délit de fanfaronnade, crime de respect humain ; avoir refusé à un ami un service facile, et donné une recommandation écrite à un parfait drôle ; ouf ! est-ce bien fini ?
Mécontent de tous et mécontent de moi, je voudrais bien me racheter et m'enorgueillir un peu dans le silence et la solitude de la nuit. Âmes de ceux que j'ai aimés, âmes de ceux que j'ai chantés, fortifiez-moi, soutenez-moi, éloignez de moi le mensonge et les vapeurs corruptrices du monde, et vous, Seigneur mon Dieu ! accordez-moi la grâce de produire quelques beaux vers qui me prouvent à moi-même que je ne suis pas le dernier des hommes, que je ne suis pas inférieur à ceux que je méprise !