Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Soapta Parcelor vrăjeşte,
Viata fuge şoriceşte:
Prin unghere a foşnit…
Somnul nopţii e trudit,
Şi urâtul greu m-apasă…
Ce urziţi în miez de noapte,
Obsedante, triste şoapte?
E mustrarea neînţeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-aţi spus?
M-aţi chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înţeleg?…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu