Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur
Vii, troică veche, să mă duci,
Şi roţi cu spiţele de aur
Se-afundă-n glod pân-la butuci…
Rusie, biata mea Rusie,
Pământ cu izbe cenuşii,
Cântările ce-n vânt adie
Mi-s dragi ca dragostea dintâi!
Nu ştiu a-ţi plânge soarta doară,
Am griji mărunte, pământeşti…
Dă-ţi frumuseţea ta barbară
Oricărui vrăjitor doreşti!
De-o fi să te ademenească
Tu orice greu a-i să-l înduri,
Tristeţea doar de-o să-ţi umbrească
Preagingaşele trăsături!…
Ei şi? O lacrimă din gene,
Mai mult cu-o grijă…
Şi rămâi
Basma-nflorită pe sprâncene
Şi cântec fără căpătâi…
Căci orice greu uşor îţi pare,
Odihnitor – un drum târziu,
Când prinzi în drum priviri fugare
De sub tulpanul fumuriu,
Şi cântă surd, a închisoare,
Nealinatul surugiu!…
* Traducere de Aureliu Busuioc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu