Aleksandr Blok - Incendiul

Limbi de flăcări orbitoare
Cresc pe-al beznelor făgaş.
Roiul de scântei iţi pare
Că sunt fluturi în oraş.

Fug mulţimi înfricoşate
Şi e fum, şi e prăpăd...
Dar vin zvonuri depărtate,
Şi-altfel de lumini se văd...

Cad ca banii-n noaptea-naltă
Strigăte de ajutor.
Caii-s înspumati şi saltă
Făclieri în şaua lor.

Stă mulţimea-nspăimântată,
Piatra scapără sub roată,
Carele străbat oraşul
Şi-i în frunte trâmbiţaşul.

Tropot de copite tună,
Goarne sună şi răsună,
Şi-i mulţimea toată-n stradă,
Ca un râu, ca o cascadă.

Ce-i, copii ai grelei bezne?
Apa picură pe glezne
Şi pe coifuri lucitoare...
Ce-am fi vrut să fie oare?

Flăcări mai mocnesc domoale
Şi se sting. dar ne-a-nşelat
Acel vuiet de răscoale
Ca un dor nealinat.

decembrie 1906