Jorge Luis Borges-Cartier recucerit

Nimeni n-a perceput frumuseţea
drumurilor habituale
până ce, groaznic în tumult
şi dureros în contorsiunea de martir,
se prăvale zdrenţărosul verde cer
în grozavă abatere de apă şi umbre,
puterea de neabătut a vremii
s-a abătut asupra caselor umilite
iar lumea deveni privirilor oroare,
însă când un arc bening
a luminat cu ale sale culori cerul
şi mireasma pământului umed
făcu să respire grădinile,
ne-am pornit pe străzi
ca printr-o recuperată moştenire.
În ferestre se oglindea generozitatea soarelui
şi-n luminândul frunziş
vara-şi susura imortalitatea fremătândă.

Traducere Andrei Zanca