De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie?
Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?
Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?
Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc?
Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc?
Şi de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate...
Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară.
Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate,
Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare-
Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.
din volumul \"Petrarca-Sonete\"- traducere de Lascăr Sebastian(Editura Tineretului-1959)
Frumos, îmi place. Dacă ai putea umbla un pic la mărimea scrisului, e trecut pe cel mai mic, cred ca e mai bine pe normal, în schimb comentariile sunt setate pe litere foarte mari.
RăspundețiȘtergereFrumoase versuri și lăudabil trducătorul care a întocmit versuri rimate cu mesajul inițial. E o mare artă! Mulțumim pentru publicare, Adina!
RăspundețiȘtergere