Când te privesc,mi-i jale iar,
Ce chinuri cu regete-n două!
Arama sălciilor doar,
Rămasu-ne-a-n septembre, nouă....
Străine buze-au risipit
Din trupu-ţi tremur şi văpaia,
De parcă-n murmur amorţit
Din sufletu-mi burează ploaia.
Ei şi?De el n-am teamă-un pic.
Dau alte bucurii năvală,
Deşi n-a mai rămas nimic
Doar mucigai şi umezeală.
Să mă păstrez eu n-am ştiut
Spre-o viaţă lină şi restrânsă.
Puţine căi am străbătut,
Greşeli făcut-am multe , însă.
Hazlie viaţa fără şir,
A fost, va fi-numai regrete.
Livada pare-un cimitir
Şi toţi mestecenii schelete.
Ca ei vom înflori în zori,
Ne-om scutura , ca ei , sub stele ,
De nu-s în miezul iernii flori
Să nu ne fie dor de ele.
1923
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu