Când stors de vlagă trag către-aşternutul
Ce-i plata dulce-a trudei după drum,
Alt drum îşi află-n mine începutul:
De-mi zace trupul, mintea-mi frâng acum.
Căci gândul meu, din depărtări, spre tine
Porneşte, pelerin zelos, şi sorb,
Prin pleoapele pe care mi le ţine
Deschise, bezna văzului de orb:
Doar că, prin văzul inimii, stafia
Făpturii tale ochiul mi-l vrăjeşte,
Şi-i ca un giuvaer în grozăvia
Hidoasei nopţi, pe care-o-ntinereşte.
Vezi? Ziua trupul, noaptea mintea-mi face
Să nu-mi găsesc, din pricina ta, pace!
Ce-i plata dulce-a trudei după drum,
Alt drum îşi află-n mine începutul:
De-mi zace trupul, mintea-mi frâng acum.
Căci gândul meu, din depărtări, spre tine
Porneşte, pelerin zelos, şi sorb,
Prin pleoapele pe care mi le ţine
Deschise, bezna văzului de orb:
Doar că, prin văzul inimii, stafia
Făpturii tale ochiul mi-l vrăjeşte,
Şi-i ca un giuvaer în grozăvia
Hidoasei nopţi, pe care-o-ntinereşte.
Vezi? Ziua trupul, noaptea mintea-mi face
Să nu-mi găsesc, din pricina ta, pace!
sonet tradus de Ion Frunzetti
Căci gândul meu, din depărtări, spre tine
RăspundețiȘtergerePorneşte, pelerin zelos, şi sorb,
Prin pleoapele pe care mi le ţine
Deschise, bezna văzului de orb:
Doar că, prin văzul inimii, stafia
Făpturii tale ochiul mi-l vrăjeşte,
Şi-i ca un giuvaer în grozăvia
Hidoasei nopţi, pe care-o-ntinereşte.
Vezi? Ziua trupul, noaptea mintea-mi face
Să nu-mi găsesc, din pricina ta, pace!