Francois Villon - Altă baladă a proverbelor

Nu-i nimeni mai scârbos ca bădăranul,
nici mai fălos ca nou-mbogățit;
nu-i șleau mai larg de cât e bărăganul,
nic reazim bun ca prietenul iubit;
nu-i chin mai crunt cât cel din gelozit,
nici teamă ca-ntr-un suflet pofticios;
nu-i forță fără pic de pizmuit,
nici om mai drag ca omul bucuros!

Nu-i trai decât slujindu-ți suveranul,
nici nume rău decât la nesimțit;
nu-i masă când nu-ți umpli burdihanul,
nici îndrăzneală cât la cel zăzghit;
nu-i nimenea milog cât cel bolit,
nici mai cinstit ca omul de folos;
nu-i casă când nu ești gospodărit,
nici om mai drag ca omul bucuros!

Nu-i, câtu-i sănătatea noastră, banul,
nici dragoste, cât nu ești mulțumit;
nu-i moartea mai cumplită ca aleanul,
nici pumnul nu-i ca vorba ce-a jignit;
nu-i aurul cât sufletul cinstit,
nici soarele ca zâmbetul sfios;
nu-i alt păstor ca Domnul preaslăvit,
nici om mai drag ca omul bucuros!

Închinare:

Ce vreți să vă mai spun, ca la sfărșit?
Nu-i grai mai dulce decât cel duios,
nici laudă decât dacă-ai murit,
nici om mai drag ca omul bucuros!