Al zilei ultim licăr pal s-a frânt,
Mi-s patimile timpurii doar scrum,
S-a scurs al bucuriilor vin sfânt,
Iar inima-mi, plângând, și-ascultă-acum
Ecoul tinerelor sărbători,
Ce-n întuneric piere-atât de blând,
Ca umbra, cum o frunză în culori
De toamnă cade noaptea pe-un mormânt.
Traducere Mihail Nemeș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu