”Tot ce am reușit să adun o viață întreagă din acțiuni clare pentru toți, câștigând prin urmare propria transparență, datorez unui gen special de curaj pe mi l-a dat Poezia: să devin vântul pentru a ridica un zmeu de hârtie și zmeul de hîrtie pentru vânt, chiat și atunci când cerul nu există.
Nu mă joc cu cuvintele. Mă refer la acea mișcare pe care o descoperă cineva, conturată în moment, atunci când reușește s-o deschidă și să-i dea continuitate. Atunci, într-adevăr, tristețea devine bucurie, iar bucuria, înger - fericirea devine asceză, iar asceza, fericire. ”
fragment din Micul Marinar
Ὅτι μπόρεσα ν᾿ ἀποχτήσω μία ζωὴ ἀπὸ πράξεις ὁρατὲς γιὰ ὅλους, ἑπομένως νὰ κερδίσω τὴν ἴδια μου διαφάνεια, τὸ χρωστῶ σ᾿ ἕνα εἶδος εἰδικοῦ θάρρους ποὺ μοῦ ῾δωκεν ἡ Ποίηση: νὰ γίνομαι ἄνεμος γιὰ τὸ χαρταετὸ καὶ χαρταετὸς γιὰ τὸν ἄνεμο, ἀκόμη καὶ ὅταν οὐρανὸς δὲν ὑπάρχει.
Δὲν παίζω μὲ τὰ λόγια. Μιλῶ γιὰ τὴν κίνηση ποὺ ἀνακαλύπτει κανεὶς νὰ σημειώνεται μέσα στὴ «στιγμή» ὅταν καταφέρει νὰ τὴν ἀνοίξει καὶ νὰ τῆς δώσει διάρκεια. Ὁπόταν, πραγματικά, καὶ ἡ Θλίψις γίνεται Χάρις καὶ ἡ Χάρις Ἄγγελος· ἡ Εὐτυχία Μοναχὴ καὶ ἡ Μοναχὴ Εὐτυχία.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu