Câinele și flaconul de parfum
- Frumosul meu cățel, bunul meu cățel, dragul meu cățeluș, vino să miroși acest parfum excelent cumpărat de la cea mai bună parfumerie din oraș.
Câinele, bătând din coada, care este, cred eu, pentru aceste biete ființe, semnul corespondent al râsului și al zâmbetului, se apropie și își puse nasul umed pe sticluța deschisă; apoi, brusc, se retrase înfricoșat și a început să latre la mine a reproș.
- Ah, cățel rău, dacă ți-aș fi oferit un pachet cu excremente, l-ai fi mirosit cu plăcere și, posibil, l-ai fi devorat. Așadar, chiar și tu, tovarășul nedemn al vieții mele triste, te comporți asemeni publicului căruia nu trebuie să-i prezinți niciodată parfumuri delicate care-l exasperează, ci doar gunoaiele alese cu grijă.
Charles Baudelaire
traducere Adina Velcea
LE CHIEN ET LE FLACON
« – Mon beau chien, mon bon chien, mon cher toutou, approchez et venez respirer un excellent parfum acheté chez le meilleur parfumeur de la ville. » Et le chien, en frétillant de la queue, ce qui est, je crois, chez ces pauvres êtres, le signe correspondant du rire et du sourire, s'approche et pose curieusement son nez humide sur le flacon débouché ; puis, reculant soudainement avec effroi, il aboie contre moi, en manière de reproche.
« – Ah ! misérable chien, si je vous avais offert un paquet d'excréments, vous l'auriez flairé avec délices et peut-être dévoré. Ainsi, vous-même, indigne compagnon de ma triste vie, vous ressemblez au public, à qui il ne faut jamais présenter des parfums délicats qui l'exaspèrent, mais des ordures soigneusement choisies. »
Charles Baudelaire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu