Ezra Pound, 1913. Fotografie de Alvin Langdon Coburn
Numele lui mijlociu a fost Loomis. Sau, mai bine zis, unul dintre numele lui mijlocii. Ezra Weston Loomis Pound s-a născut în Idaho în 1885; unul dintre prietenii din copilărie era Hilda Doolittle, care urmează să devină cunoscută ca un poet reprezentativ pentru curentul imagism sub inițialele „H.D.” (inițialele au fost ideea lui Pound, ca și promovarea ei în cercul artiștilor imagiști – septembrie 1912, în cafeteria de lângă British Museum)) și, mai târziu, ca nuvelistă. De altfel, Pound a întrebat-o pe Doolittle dacă ar vrea să fie soția lui în 1907; ea l-a refuzat însă (pentru că acesta se vedea deja cu o altă femeie în acel timp, dar nu este greu să îți dai seama de ce!).
Primul poem publicat de Ezra Pound a fost un limerick (poezie în rime sub forma aabba), apărând în revista sa locală în 1896, când el avea 11 ani. Spre deosebire de prietenul său și de poetul modernist T.S. Elliot, Pound era posedat de o încredere înverșunată de la o vârstă fragedă: el era, aparent, nepriceput la pian (deși avea ceva talent muzical în general) dar ar fi făcut totuși acest lucru, fiind un semn al credinței sale copleșitoare în sine și în propriile forțe. Îi plăcea să joace tenis, cu toate că prietenl său Ford Madox Ford îi spunea că joacă la fel ca „un cangur în ebrietate”. Cu toate acestea, mulți alți tineri scriitori aveau mai multă încredere în sine decât Pound.
Pound ar fi fost și forța motrice din spatele mișcării literare cunoscută ca imagism în anii 1913-1915 și a contribuit el însuși la modernizarea poeziei prin numeroase poeme, printre care „Într-o stație de metrou”, lungul poem: „Hugh Selwyn Mauberley” (1920) și un foarte lung poem: „The Cantos” (munca de viață a lui Pound cu peste 800 de pagini pline). A fost depusă multă muncă pentru realizarea acestui poem, descrisă de Hung Kenner ca o cronica de viață a lui Pound și scrisă pe o perioadă de aproape jumătate de secol ( a fost descrisă de Pound într-un proiect timpuriu ca o veritabilă „saga’)
Ezra Pound a inventat cuvântul „logopoeia”, pe care el l-a desemnat ca „dansul intelectului printre cuvinte”. De asemnea, el a inventat și cuvântul „periplu”, pentru un tur sau un voiaj care se termină întorcându-se din același loc din care s-a plecat. Potrivit Dicționarului De Engleză Oxford, cuvântul „whoops” a fost pentru prima oară înregistrat în 1937 într-o scrisoare scrisă de Ezra Pound.
Stilul lui vestimentar – sau lipsa de stil, mai degrabă – i-a pus mereu probleme. La Universitatea din Pennsylvania, unde a mers să studieze în 1901, Ezra Pound încalcă una din convențiile colegiului, purtând șosete sclipitore, ceva ce unui student din anul întâi i-ar fi fost interzis să facă. Drept pedeapsă, a fost imediat aruncat într-un iaz cu lilieci de către studenții din anul doi (ceea ce i-a adus porecla ,Lily Pound’).
Și totuși, cu toată încrederea și vivacitatea lui extraordinară, Pound era un tânăr singuratic, care a fost evitat de colegii lui la Hamilton, colegiul din New York unde el și-a terminat studiile. Mai târziu,unul din profesorii săi și-a reamintit că îl văzuse pe Pound plimbându-se singur prin campus, niciodată cu prietenii săi. Într-un fel, el a fost mereu un singuratic și un străin: la colegiul din țara lui, apoi în străinătate la Londra, în Paris, în Italia – și apoi -urmându-și arestarea în 1945 – într-un spital psihiatric (a fost arestat din cauza unor acuzații de trădare împotriva Statelor Unite și a fost declarat, mai târziu, ca fiind un om „ciudat”; în anul 1930, Pound a devenit o portavoce a fascismului italian).
La scurt timp după ce Pound a ajuns în Londra, la începutul secolului 20, Ford Madox Ford i-a descris îmbrăcămintea tânărului poet: „Avea pantaloni confecționați din pânză de biliard, o haină roz, un tricou albastru, o cravată pictată de mână de un prieten japonez și un sombrero imens. Toate acestea erau acompaniate de o barbă flambată, tăiată într-un punct și de un singur mare cercel de culoare albastră.”
În 1945, un ziar american punea întrebarea: „Ar trebui ca Ezra Pound să fie împușcat?”Din cauza adeziunii sale față de fascismul european, Pound a devenit din ce în ce mai controversat pe măsură ce prima jumătate a secolului 20 se scurgea. Anti-semitismul său afișat în anii 1930-1940 este, fără îndoială, unul dintre motivele pentru care munca lui nu se întindea pe o scară atât de largă ca și cea a lui Eliot, să zicem (asta, plus faptul că poezia lui este mult mai dificilă față de cea a lui Eliot—cu un efort mai mic din partea cititorilor– cum ar adăuga câțiva critici a lui Pound.). El a fost, de asemenea, un adept al fascismului italian, după cum deja am menționat, și chiar l-a întâlnit și pe Mussolini în 1930.
În 1949, a primit Premiul Bollingen (Bollingen Prize) (primul care a primit acest premiu în poezie acordat de Fundaţia Bollingen şi Universitatea Yale) în Statele Unite ale Americii.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ezra Pound a făcut câteva emisiuni radio împotriva Americii și a evreilor, pe când locuia în Italia. Nu este nevoie să menționăm că acest lucru nu a dat prea bine în țara lui, iar la scurt timp după sfârșitul războiului, Pound a fost acuzat de trădare și încarcerat la Spitalul Sfânta Elizabeta, o instituție psihiatrică din Washington D.C.
El a fost eliberat din ospiciu în 1958, după o decizie a Curţii Federale de Justiţie în S.U.A., și a murit în 1972, la Veneția, în Italia.
Ezra Pound a inventat cuvântul „logopoeia”, pe care el l-a desemnat ca „dansul intelectului printre cuvinte”. De asemnea, el a inventat și cuvântul „periplu”, pentru un tur sau un voiaj care se termină întorcându-se din același loc din care s-a plecat. Potrivit Dicționarului De Engleză Oxford, cuvântul „whoops” a fost pentru prima oară înregistrat în 1937 într-o scrisoare scrisă de Ezra Pound.
Stilul lui vestimentar – sau lipsa de stil, mai degrabă – i-a pus mereu probleme. La Universitatea din Pennsylvania, unde a mers să studieze în 1901, Ezra Pound încalcă una din convențiile colegiului, purtând șosete sclipitore, ceva ce unui student din anul întâi i-ar fi fost interzis să facă. Drept pedeapsă, a fost imediat aruncat într-un iaz cu lilieci de către studenții din anul doi (ceea ce i-a adus porecla ,Lily Pound’).
Și totuși, cu toată încrederea și vivacitatea lui extraordinară, Pound era un tânăr singuratic, care a fost evitat de colegii lui la Hamilton, colegiul din New York unde el și-a terminat studiile. Mai târziu,unul din profesorii săi și-a reamintit că îl văzuse pe Pound plimbându-se singur prin campus, niciodată cu prietenii săi. Într-un fel, el a fost mereu un singuratic și un străin: la colegiul din țara lui, apoi în străinătate la Londra, în Paris, în Italia – și apoi -urmându-și arestarea în 1945 – într-un spital psihiatric (a fost arestat din cauza unor acuzații de trădare împotriva Statelor Unite și a fost declarat, mai târziu, ca fiind un om „ciudat”; în anul 1930, Pound a devenit o portavoce a fascismului italian).
La scurt timp după ce Pound a ajuns în Londra, la începutul secolului 20, Ford Madox Ford i-a descris îmbrăcămintea tânărului poet: „Avea pantaloni confecționați din pânză de biliard, o haină roz, un tricou albastru, o cravată pictată de mână de un prieten japonez și un sombrero imens. Toate acestea erau acompaniate de o barbă flambată, tăiată într-un punct și de un singur mare cercel de culoare albastră.”
În 1945, un ziar american punea întrebarea: „Ar trebui ca Ezra Pound să fie împușcat?”Din cauza adeziunii sale față de fascismul european, Pound a devenit din ce în ce mai controversat pe măsură ce prima jumătate a secolului 20 se scurgea. Anti-semitismul său afișat în anii 1930-1940 este, fără îndoială, unul dintre motivele pentru care munca lui nu se întindea pe o scară atât de largă ca și cea a lui Eliot, să zicem (asta, plus faptul că poezia lui este mult mai dificilă față de cea a lui Eliot—cu un efort mai mic din partea cititorilor– cum ar adăuga câțiva critici a lui Pound.). El a fost, de asemenea, un adept al fascismului italian, după cum deja am menționat, și chiar l-a întâlnit și pe Mussolini în 1930.
În 1949, a primit Premiul Bollingen (Bollingen Prize) (primul care a primit acest premiu în poezie acordat de Fundaţia Bollingen şi Universitatea Yale) în Statele Unite ale Americii.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ezra Pound a făcut câteva emisiuni radio împotriva Americii și a evreilor, pe când locuia în Italia. Nu este nevoie să menționăm că acest lucru nu a dat prea bine în țara lui, iar la scurt timp după sfârșitul războiului, Pound a fost acuzat de trădare și încarcerat la Spitalul Sfânta Elizabeta, o instituție psihiatrică din Washington D.C.
El a fost eliberat din ospiciu în 1958, după o decizie a Curţii Federale de Justiţie în S.U.A., și a murit în 1972, la Veneția, în Italia.
În Veneția, fotografie de Walter Mori, 1963
Oricum, locul lui central în literatura modernă este asigurat prin contribuția criticului de influență Hugh Kenner, ale cărui studii, „The Pound Era”, îl plasează pe scriitor (mai bine decât pe T.S.Eliot) în centrul poeziei moderne.
Lecția de viață:
„Trebuie să citim pentru a avea putere. Omul care citeşte trebuie să trăiască intens. Cartea trebuie să fie o sferă de lumină în mâinile cititorului.”
„Oamenii nu înţeleg cărţile până ce nu au trăit puţin sau, măcar, până ce nu au văzut ori trăit o parte din conţinutul acestora.”
Traducerea și adaptarea: Anamaria Todescu.
Influența lui Pound în literatură
La sfârşitul anului 1908, a călătorit la Londra, unde s-a împrietenit cu influentul scriitor şi editor Ford Madox Ford, precum şi cu poetul irlandez William Butler Yeats, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923.
A publicat în 1909, cu succes, volumele "Personae", "Exultations" şi "The Spirit of Romance", ultima bazată pe prelegerile pe care le ţinuse la Londra. A scris numeroase recenzii şi critici pentru mai multe publicaţii, precum "New Age", "Egoist" şi "Poetry". Prietenul său T.S. Eliot, observa mai târziu: "În decursul unui deceniu crucial în istoria literaturii moderne, aproximativ 1912-1922, Pound a fost cel mai influent şi, în anumite privinţe, cel mai bun critic din Anglia sau America".
În 1912, a contribuit la crearea unei mişcări numite "Imagism", ce dorea stabilirea unui curs mai direct cu limbajul, evitând emoţia, sentimentele, care au modelat atât de complet poezia victoriană şi romantică. Precizia şi economia de cuvinte au fost foarte apreciate de Pound şi de ceilalţi susţinători ai mişcării, care i-a inclus şi pe F.S. Flint, William Carlos Williams, Amy Lowell, Richard Aldington şi Hilda Doolittle. Un exemplu în acest sens este poezia "In a Station of the Metro" scrisă de Pound şi publicată în revista "Poetry", în aprilie 1913. Dar legătura lui Pound cu imagismul a fost de scurtă durată.
În 1912, a contribuit la crearea unei mişcări numite "Imagism", ce dorea stabilirea unui curs mai direct cu limbajul, evitând emoţia, sentimentele, care au modelat atât de complet poezia victoriană şi romantică. Precizia şi economia de cuvinte au fost foarte apreciate de Pound şi de ceilalţi susţinători ai mişcării, care i-a inclus şi pe F.S. Flint, William Carlos Williams, Amy Lowell, Richard Aldington şi Hilda Doolittle. Un exemplu în acest sens este poezia "In a Station of the Metro" scrisă de Pound şi publicată în revista "Poetry", în aprilie 1913. Dar legătura lui Pound cu imagismul a fost de scurtă durată.
Petale pe o creangă umedă şi neagră. (Într-o staţie de metrou)
Influenţa lui Pound s-a extins în alte direcţii. A promovat neobosit scriitori ale căror opere cereau atenţie, precum Robert Frost şi D.H. Lawrence, a fost editorul lui T.S. Eliot. De fapt, Pound a fost cel care a publicat poezia "The Waste Land" scrisă de Eliot, considerată una dintre cele mai importante poezii ale epocii moderniste. Mai multe poveşti din "The Dubliners" şi "A Portrait of the Artist as a Young Man" ale romancierului irlandez James Joyce au fost publicate în diverse reviste tot cu ajutorul său.
Îngroparea morţilor - T.S. Eliot (din Pământ pustiit)
Şi îţi voi arăta ceva cu totul diferit
De umbra ta care te urmăreşte cu paşi mari dimineaţa,
Sau de umbra ta care se ridică să te întâmpine seara,
Îţi voi arăta groaza într-un pumn de ţărână.
traducere de Petru Dimofte
În anii ce au urmat Primului Război Mondial au fost publicate două dintre cele mai admirate lucrări ale sale, "Homage to Sextus Propertius" (1919) şi "Hugh Selwyn Mauberley" (1921, în 18 părţi), din care a abordat, mai târziu, o gamă largă de subiecte, de la artist şi societate la ororile producţiei de masă şi Primul Război Mondial.
La sfârşitul anului 1920, Pound a părăsit Anglia pentru un nou început la Paris. În 1924, obosit de viaţa pariziană, s-a mutat împreună cu soţia sa în oraşul italian Rapallo, unde au rămas pentru următoarele două decenii. Aici viaţa lui Pound s-a schimbat semnificativ. Şi-a îndreptat toată atenţia către "The Cantos", un ambiţios poem, pe care îl începuse în 1915.
Îngroparea morţilor - T.S. Eliot (din Pământ pustiit)
Şi îţi voi arăta ceva cu totul diferit
De umbra ta care te urmăreşte cu paşi mari dimineaţa,
Sau de umbra ta care se ridică să te întâmpine seara,
Îţi voi arăta groaza într-un pumn de ţărână.
traducere de Petru Dimofte
În anii ce au urmat Primului Război Mondial au fost publicate două dintre cele mai admirate lucrări ale sale, "Homage to Sextus Propertius" (1919) şi "Hugh Selwyn Mauberley" (1921, în 18 părţi), din care a abordat, mai târziu, o gamă largă de subiecte, de la artist şi societate la ororile producţiei de masă şi Primul Război Mondial.
La sfârşitul anului 1920, Pound a părăsit Anglia pentru un nou început la Paris. În 1924, obosit de viaţa pariziană, s-a mutat împreună cu soţia sa în oraşul italian Rapallo, unde au rămas pentru următoarele două decenii. Aici viaţa lui Pound s-a schimbat semnificativ. Şi-a îndreptat toată atenţia către "The Cantos", un ambiţios poem, pe care îl începuse în 1915.
Acesta a dezvăluit interesul lui Pound pentru economie şi pentru peisajul financiar în schimbare al lumii în urma Primului Război Mondial. Prima secţiune a poemului a fost publicată în 1925, iar ediţiile ulterioare au apărut în 1934 - "Eleven New Cantos"; 1937 - "The Fifth Decade of Cantos"; 1940 - "Cantos LII-LXXI".
În 1925, s-a născut fiica sa, Maria, din relaţia cu violonista americană Olga Rudge, iar în anul următor, soţia sa, i-a dăruit un fiu, Omar. În această perioadă a vieţii sale a manifestat interes faţă de politica fascistă din Italia.
A revenit în Statele Unite în 1945, când a fost arestat sub acuzaţia de trădare, pentru transmiterea propagandei fasciste la radio, în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost achitat în 1946, dar declarat bolnav psihic şi internat în Spitalul St. Elizabeths din Washington, D.C., unde a rămas până în 1958. Acolo a adus completări lungului său poem, publicând "Section: Rock-Drill" (1955) şi "Thrones" (1959). Un juriu format din autori de renume i-a acordat Premiul "Bollingen-Library of Congress" (1948). În 1958, Pound a ieşit din spital, în urma nenumăratelor apeluri făcute de personalităţi literare.
Ezra Pound s-a întors în Italia, stabilindu-se la Veneţia, unde a murit la 1 noiembrie 1972.
sursa https://www.agerpres.ro/documentare/2020/10/30/o-personalitate-pe-zi-poetul-si-criticul-ezra-pound--600347
A revenit în Statele Unite în 1945, când a fost arestat sub acuzaţia de trădare, pentru transmiterea propagandei fasciste la radio, în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost achitat în 1946, dar declarat bolnav psihic şi internat în Spitalul St. Elizabeths din Washington, D.C., unde a rămas până în 1958. Acolo a adus completări lungului său poem, publicând "Section: Rock-Drill" (1955) şi "Thrones" (1959). Un juriu format din autori de renume i-a acordat Premiul "Bollingen-Library of Congress" (1948). În 1958, Pound a ieşit din spital, în urma nenumăratelor apeluri făcute de personalităţi literare.
Ezra Pound s-a întors în Italia, stabilindu-se la Veneţia, unde a murit la 1 noiembrie 1972.
sursa https://www.agerpres.ro/documentare/2020/10/30/o-personalitate-pe-zi-poetul-si-criticul-ezra-pound--600347
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu