În neagra, ciunta furcă, buna,
A diavolilor paladini
Dansează, tot dansează-ntruna,
Uscaţi, scheletici Saladini.
Jupânul Scaraoţchi de ştreang îşi trage, crunte,
Micuţele paiaţe, pe cer hlizite-acum,
Şi, negre, cu papucul lovindu-le în frunte,
Le face să danseze în cântec de Crăciun !
Paiaţele, izbite, în braţe ca şuviţe
Se-nlănţuie : orgi negre par piepturile lor
Odinioară strânse de gingaşe domniţe,
Şi se ciocnesc întruna în lung, hidos amor.
Ura ! Voi, dansatorii lispiţi acum de burtă !
Aici poţi să te zbengui pe scenă-n lung şi lat !
Hop ! nu mai poţi şti dacă e dans sau dacă-i luptă !
La scripca-i Scaraoţchi tot scârţâie turbat !
Călcâie crunte, totuşi, sandala n-or s-o roadă !
Şi-au lepădat cămaşa de piele-aproape toţi :
Puţin jenat e restul, dar poate să se vadă
Căciuli pe cap le pune zăpada la netoţi :
Se prăbuşeşte corbul pe-aceste hârci crăpate,
Le-atârnă de bărbie un ciot de carne-abia :
S-ar zice că în sumbre încăierări s-ar bate
Viteji cumpliţi, izbindu-şi armuri de mucava.
Ura ! Ce vifor suflă la balul de schelete !
Mugeşte neagra furcă cum urlă orgi de fier !
Vin lupii să răspundă din crânguri violente :
La orizont, ca roşul infern e-ntregul cer….
Hai, zgâlţâiţi-mi p-ăştia cu ifose funebre
Ce ipocriţi prefiră cu cioatele lor mari
Mătănii de iubire pe palele vertebrate :
Aici nu-i mănăstire, voi, răposaţi bizari !
O, iată că în toiul macabrului dans sare
În roşul cer un mare schelet nebun, ce-i dus
De-avânt cum calul saltă pe aprige picioare :
Şi, tot de-ntinse funii simţindu-se condus,
Cu strigăte ca-n rânjet, puternic îşi cuprinde
Femurul, care crapă, cu degetele mici
Şi iar în bal ţâşneşte cu cânt de oseminte
Cum în baracă intră din nou un măscărici.
În neagra, ciunta furcă, buna,
Ai diavolului paladini
Dansează, tot dansează-ntruna,
Uscaţi, scheletici Saladini.
A diavolilor paladini
Dansează, tot dansează-ntruna,
Uscaţi, scheletici Saladini.
Jupânul Scaraoţchi de ştreang îşi trage, crunte,
Micuţele paiaţe, pe cer hlizite-acum,
Şi, negre, cu papucul lovindu-le în frunte,
Le face să danseze în cântec de Crăciun !
Paiaţele, izbite, în braţe ca şuviţe
Se-nlănţuie : orgi negre par piepturile lor
Odinioară strânse de gingaşe domniţe,
Şi se ciocnesc întruna în lung, hidos amor.
Ura ! Voi, dansatorii lispiţi acum de burtă !
Aici poţi să te zbengui pe scenă-n lung şi lat !
Hop ! nu mai poţi şti dacă e dans sau dacă-i luptă !
La scripca-i Scaraoţchi tot scârţâie turbat !
Călcâie crunte, totuşi, sandala n-or s-o roadă !
Şi-au lepădat cămaşa de piele-aproape toţi :
Puţin jenat e restul, dar poate să se vadă
Căciuli pe cap le pune zăpada la netoţi :
Se prăbuşeşte corbul pe-aceste hârci crăpate,
Le-atârnă de bărbie un ciot de carne-abia :
S-ar zice că în sumbre încăierări s-ar bate
Viteji cumpliţi, izbindu-şi armuri de mucava.
Ura ! Ce vifor suflă la balul de schelete !
Mugeşte neagra furcă cum urlă orgi de fier !
Vin lupii să răspundă din crânguri violente :
La orizont, ca roşul infern e-ntregul cer….
Hai, zgâlţâiţi-mi p-ăştia cu ifose funebre
Ce ipocriţi prefiră cu cioatele lor mari
Mătănii de iubire pe palele vertebrate :
Aici nu-i mănăstire, voi, răposaţi bizari !
O, iată că în toiul macabrului dans sare
În roşul cer un mare schelet nebun, ce-i dus
De-avânt cum calul saltă pe aprige picioare :
Şi, tot de-ntinse funii simţindu-se condus,
Cu strigăte ca-n rânjet, puternic îşi cuprinde
Femurul, care crapă, cu degetele mici
Şi iar în bal ţâşneşte cu cânt de oseminte
Cum în baracă intră din nou un măscărici.
În neagra, ciunta furcă, buna,
Ai diavolului paladini
Dansează, tot dansează-ntruna,
Uscaţi, scheletici Saladini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu