Când te privesc mi-i jale iar,
Ce chinuri cu regrete-n două!
Aroma sălciilor doar
Rămasu-ne-a-n septembre, nouă...
Străine buze-au risipit
Din trupu-ţi tremur şi văpaia,
De parcă-n murmur amorţit
Din sufletu-mi burează ploaia.
Ei şi? De el n-am teamă-un pic.
Dau alte bucurii năvală,
Deşi n-a mai rămas nimic,
Doar mucigai şi umezeală.
Să mă păstrez eu n-am ştiut
Spre-o viaţă lină şi restrânsă.
Puţine căi am străbătut,
Greşeli făcut-am multe, însă.
Hazlie viaţă fără şir,
A fost, va fi -numai regret.
Livada pare-un cimitir
Şi toţi mestecenii schelet.
Ca ei vom înflori în zori,
Ne-om scutura, ca ei, sub stele,
De nu-s în miezul iernii flori
Să nu ne fie dor de ele.
1923
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu