Sub noapte, codru-nsingurat
De viscol e, și geamăt, plin.
Tu taci, eu tac îngândurat,
Privind la focul din cămin.
Ni-s umbrele alăturate
În câmpul roșu al podelii,
Ci suflete avem uitate
În voia pâclei și-a răcelii.
Se zbat mesteceni în suspine,
În foc trosnește-un negru ram
Nu vrei să-mi spui ce e cu tine,
Iar eu cunosc demult ce am.
1842
Traducere Emil Burlacu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu