Prin îndrăzneala ta divină
Ai vrut s-alungi din lume jalea,
Ai vrut să ne dezvălui calea
Prin judecată, spre lumină.
Deși de Cer împiedicat,
Prin uriașa ta răbdare,
Cumplitul chin ce-ai îndurat,
Prin gândul nalt ce nu fu-n stare
Pământ și ceruri să-l doboare, -
Tu ești o pildă de urmat.
Iar pentru toți cei muritori
Un simbol al puterii lor.
Tot omul are, ca și tine,
O parte de-nsușiri divine:
Șuvoi milos din sursă clară.
Stăpân pe-a lui ursită-n parte,
Până a nu ajunge-n moarte,
El își cunoaște trista soartă
Spre care scurtul drum îl poartă,
Îndurerarea solitară
Muiată-n lacrime și sânge ,
Dar știe că le poate-nfrânge
Prin judecată și voință,
Că va supune, chiar prin chin
Ne'ndurătorul lui destin,
Făcând din moarte-o biruință.
(Traducere de Virgil Teodorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu