Oraș de coșmar,
Străzile tăcute, întunecoase;
Sabat pustiu,
Urmează-mă acasă;
Merg încet
Și pietrele ude de apa de ploaie
Clipesc sub luminile de sodiu,
Le aud chicotind
Pe când îmi plec fruntea în fața ploii:
Trebuie că am mers pe acest drum,
Acest drum fără sfârșit,
O mie de ani,
Și totuși, nu am întâlnit niciodată un suflet,
Chiar și bucățelele de hârtie ruptă
Se dau la o parte,
Casele se înalță
Din grădinile lor umede,
Însă perdelele brodate nu se ridică niciodată –
Oh, Dumnezeule, nu e nimeni în acest oraș?
traducere Felix Gelu Constantinescu
Preluarea sau distribuirea este permisă numai cu menționarea numelui traducătorului.
Daca n-a intalnit pe nimani 1000 de ani,e clar:A fost razboi mondial si s-au folosit bombele cu neutroni.
RăspundețiȘtergerePS.Poetul poate trai si mai mult de 1000 de ani,cu conditia ca opera lui sa nu fie data la ...cos
Și să fie citită, de către iubitorii de poezie. :)
ȘtergereMulțumesc pentru popas :)
Cu drag!