Tasos Leivaditis - Cel care tace, traducere Adina Velcea

(Tot ce nu am trăit, ne aparține - Tasos Leivaditis)

Amurgul are întotdeauna tristețea 

unei nesfârșite despărțiri.

Și eu am locuit în camere închiriate, 

cu scări întunecate 

care duc 

nu se știe unde...

Cu proprietare de vărstă mijlocie

care refuză

plâng puțin, 

apoi se retrag

și a doua zi dimineață 

aerisesc casa

de acele suspine adânci...

În paturile vechi, 

cu mănere la toate cele patru colțuri,

s-au întins și au visat 

mulți trecători prin lumea aceasta

și apoi au adormit

dulci și neștiutori 

ca morții din vechile cimitire.

Dar tu taci. 

De ce nu vorbești? 

Spune-mi! 

De ce am venit aici?

De unde am venit? 

Și aceste hieroglife ale ploii pe pământ...

Ce vor să spună?

Oh, dacă ai fi putut să le citești...

Totul s-ar fi schimbat.

Când, în sfârșit, după ani, m-am întors...

am găsit aceleași drumuri pustii, 

aceeași tutungerie în colț...

Și întregul necunoscut 

de la ora înserării.

traducere Adina Velcea

Αὐτὸς ποὺ σωπαίνει

Τὸ σούρουπο ἔχει πάντα τὴ θλίψη

ἑνὸς ἀτέλειωτου χωρισμοῦ

Κι ἐγὼ ἔζησα σὲ νοικιασμένα δωμάτια

μὲ τὶς σκοτεινὲς σκάλες τους

ποὺ ὁδηγοῦνε

ἄγνωστο ποῦ…

Μὲ τὶς μεσόκοπες σπιτονοικοκυρὲς

ποὺ ἀρνοῦνται

κλαῖνε λίγο

κι ὕστερα ἐνδίδουν

καὶ τ᾿ ἄλλο πρωί,

ἀερίζουν τὸ σπίτι

ἀπ᾿ τοὺς μεγάλους στεναγμούς…

Στὰ παλαιικὰ κρεβάτια

μὲ τὰ πόμολα στὶς τέσσερις ἄκρες

πλάγιασαν κι ὀνειρεύτηκαν

πολλοὶ περαστικοὶ αὐτοῦ τοῦ κόσμου

κι ὕστερα ἀποκοιμήθηκαν

γλυκεῖς κι ἀπληροφόρητοι

σὰν τοὺς νεκροὺς στὰ παλιὰ κοιμητήρια

Ὅμως ἐσὺ σωπαίνεις…

Γιατί δὲ μιλᾷς;

Πές μου!

Γιατί ἤρθαμε ἐδῶ;

Ἀπὸ ποῦ ἤρθαμε;

Κι αὐτὰ τὰ ἱερογλυφικὰ τῆς βροχῆς πάνω στὸ χῶμα;

Τί θέλουν νὰ ποῦν;

Ὤ, ἂν μποροῦσες νὰ τὰ διαβάσεις!!!

Ὅλα θὰ ἄλλαζαν…

Ὅταν τέλος, ὕστερα ἀπὸ χρόνια ξαναγύρισα…

δὲ βρῆκα παρὰ τοὺς ἴδιους ἔρημους δρόμους,

τὸ ἴδιο καπνοπωλεῖο στὴ γωνιά…

Κι ὁλόκληρο τὸ ἄγνωστο

τὴν ὥρα ποὺ βραδιάζει…

Τάσος Λειβαδίτης

Preluarea sau distribuirea este permisă numai cu menționarea numelui traducătorului.