Serghei Esenin-Nu-n zadar suflat-ai vânt

Nu-n zadar suflat-ai vânt, 
Nu-n zadar ai fost furtună,
Cineva, spre nou avânt,
Ochii mi-a umplut cu lună.

Sub al nu ştiu cui alint
Am uitat tristeţea mută,
După lumea de argint
Tainică şi neştiută.

Nu mă mai frământă-acum
Spaima stelelor eterne.
Îndrăgii al clipei scrum
Şi tăcerea ce s-aşterne.

Toate freamătele tac,
Totul, limpezit sticleşte,
Asfinţitul ca un mac
Purpuriu pe iaz pluteşte.

Zâmbetul descătuşat
Spre privelişti se prelinge:
Cerul, vaca ce-a fătat,
Viţeluşul roş şi-l linge.

1917

traducere George Lesnea