Hafez-Stăpâne-această roză...

Stăpâne-acestă roză, ce tu mi-ai dat în pază,
ți-o-ncredințez cu ruga: un altul să n-o vază.

Fiindcă-o duci departe de a credinței țară,
ai grijă și ferește-o de vrăji și de ocară.

Pe-oriunde-o să se poarte, cu inima mereu
voi fi de ea aproape, va fi sub scutul meu

de doruri și de cântec. Tu caldă adiere,
Suleimei du-i din parte-mi un gând ca mângâiere.

În buclele ei negre parfum să-mprăștii blând
și spune-i că întreagă-i credința mea oricând.

Noi bem în amintirea superbei frumuseți.
Rușine ne-ar fi dacă n-am fi cu toții beți.

În cârciumi nu afla-vei comoara niciodată.
Aici orice avere se cheltuiește-ndată.

Cel căruia i-e teamă de-a dragostei arsură.
nedemn e de iubire. La fel m-ar bucura
sau pe-al meu gât picioru-ți, sau buza-mi pe-a ta gură.

Înțelepciune, Hafiz, e-n poezia ta
căci tu cânți tinerețea și frumusețea sa.

Divanul , Hafez