al doilea din stânga este Menelaos Ludemis, Macroniso, 1950
"Cu adâncă emoţie scriu aceste rânduri în memoria lui Menelaos Ludemis. Îmi aduc aminte când l-am întâlnit pentru prima oară în viaţă. Pentru că el exista deja în inima mea ca scriitor şi poet.
Era în Ianuarie , 1949, în Macroniso.batalionul al patrulea al deţinuţilor politici.
Trăiam îngrădiţi în celebrele cuşti A,B,C D, în corturi expuse necruţătorului vânt din Nord şi la sarea de mare.Cei mai mulţi eram tineri, în jur de douăzeci şi ceva de ani. Într-o dup-amiază a intrat cineva în cortul nostru;
-Îl aduc pe Ludemis, ne spuse.
-Unde este acum?
-În portul Sfântul Gheorghe, pornesc în curând.
Cum să trecem de gardul de sârmă? Numai când era vreo necesitate ni se permitea ieşirea.Fără să mă gândesc prea mult, m-am dus la depozit şi am luat două cutii goale.
-A venit încărcătura? m-a întrebat gardianul.
-Da, i-am spus şi mi-am continuat drumul.
M-a lăsat să plec.
Am mers pe calea îngustă de langă mare şi cântăream ce anume mă atrăgea ca un magnet. Menelaos Ludemis...Nu era numai scriitorul, era mai mult un simbol. Inima îmi era plină de emoţie şi recunoştinţă...
Apropiindu-mă de micul ponton am zărit un grup de deţinuţi care porniseră deja, însoţiţi de un gardian. M-am aşezat pe o stâncă de la marginea carării şi am aşteptat.
-Cine este Ludemis? l-am întrebat pe primul deţinut în timp ce trecea prin faţa mea.Cu o mişcare a capului, mi l-a arătat. Un barbat mic, slab, încerca să urce panta abruptă a cărării. Şchiopăta şi abia îşi târa picioarele în timp ce gardianul îl împigea de la spate ca să reuşsească.
Ochii mi s-au înceţoşat, astfel încât mişcarea lui Ludemis s-a dizolvat ăn privirea mea şi el a devenit un fluture transparent , negru , care se zbătea în timp ce era înţepat cu acul. Mişcările spasmodice ale aripilor îi măsurau agonia.
Nu l-am văzut pe Ludemis când a trecut prin faţa mea, nu l-am întâlnit nici în lagăr. Întâlinrea şi cunoştinţa noastră a avut loc mult mai târziu, la Bucureşti, în anii dictaturii. L-am văzut în faţa mea plin de viaţă, zâmbitor. Însă nimic nu a putut şterge prima mea imagine cu el , cea a fluturelui negru care se târa şi agoniza pe calea abruptă din Macronisso.
Şi acum mă gândesc cât de corectă era acea imagine. Un suflet blând care cu cât dăruieşte mai mult, cu atât mai adânc cade în capcana care se pare cî este soarta celor talentaţi, celor "diferiţi".
Un astfel de "diferit" a fost Ludemis pentru noi. Acolo , în Macroniso,acolo unde a fost crucificată lumina tineretului grec, un singur soare ar fi putut să ne uimească. Acel soare a apărut atunci , în acel ianuarie ceţos al anului 1949 şi când l-am văzut ochii mei s-au umplut de lacrimi de recunoştinţă.
Pentru totdeauna."
Atena, 29 Martie, 1999
Mikis Teodorakis
traducere Adina V.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu