Cine îmi bate în geam?
Nu bateţi,
nu sunt aici.
Aici locuieşte Singurătatea
cu Plictiseala drept chiriaş legal.
Nu-mi bateţi în geam,
degeaba bateţi.
Eu nu pot să deschid.
Nu pot să mă târăsc
nici până la poarta casei mele,
nici până la poarta celeilalte lumi.
Deci nu-mi bateţi în geam,
nu sunt aici.
Aici este numai o insectă uscată
într-o lume - sicriu
unde este interzisă, cu riscul învierii,
chiar şi moartea ta.
Nu-mi bateţi în geam,
aţi greşit.
Aţi greşit casa,
aţi greşit uşa,
aţi greşit veacul.
Greşeală, greşeală, greşeală!
De aceea, încetaţi!
Încetaţi, în numele Domnului, să mai bateţi!
Vă repet, nu,
aici nu locuiesc eu.
Aici locuieşte un sângeros
păianjen acrobat
care cu puţin timp înainte a mâncat un fluture.
Un fluture auriu şi fragil
care, vai, avea numele meu!
N-am fost iubit, asta este tot,
poate greşit am pretins rolul
unui bufon de clasă medie
uitat într-un depozit inutil
ca o păpuşă bleagă cu nasul spart.
traducere Adina V.
din volumul Sub castelele speranţei
Ποιός μου χτυπᾷ τὸ τζάμι;
Μὴ μοῦ χτυπᾶτε.
Δὲν εἶμαι ῾δῶ.
Ἐδῶ κατοικεῖ ἡ Μοναξιὰ
μὲ μόνιμη νοικάρισα τὴ Πλήξη.
Μὴ μοῦ χτυπᾶτε λοιπὸν τὸ τζάμι.
Μάταια χτυπᾶτε.
Ἐγὼ δὲ μπορῶ ν᾿ ἀνοίξω.
Δὲ μπορῶ νὰ συρτῶ
οὔτ᾿ ὡς τὴ πόρτα τοῦ σπιτιοῦ μου,
οὔτ᾿ ὡς τὴ πόρτα τοῦ ἄλλου κόσμου.
Μὴ μοῦ χτυπᾶτε λοιπὸν τὸ τζάμι.
Δὲν εἶμαι ῾δῶ.
Ἐδῶ εἶν᾿ ἕνα ξερὸ ἔντομο
σ᾿ ἕνα κόσμο, -φέρετρο-
ὅπου ἀπαγορεύεται -μὲ κίνδυνο ἀνάστασης-
ἀκόμη κι ὁ θάνατός σου!
Μὴ μοῦ χτυπᾶτε λοιπὸν τὸ τζάμι.
Κάνετε λάθος.
Λάθος στὸ σπίτι.
Λάθος στὴ πόρτα.
Λάθος στὸν αἰῶνα.
Λάθος. Λάθος. Λάθος!
Γι᾿ αὐτὸ πάψτε.
Πάψτε -γιὰ τὸ Θεό- νὰ μοῦ χτυπᾶτε!
Σᾶς τὸ ξαναλέω- μή!
Ἐδῶ δὲ κατοικῶ ἐγώ.
Ἐδῶ κατοικεῖ μία αἱμοβόρα
κι ἀκροβάτισα ἀράχνη,
ποὺ πρὶν λίγο ἔφαγε μία πεταλούδα.
Μιὰ χρυσή, λεπτὴ πεταλούδα,
ποὺ -ἀλίμονο- εἶχε τ᾿ ὄνομά μου!
Ἄρα δὲν εἶχα ἀγαπηθεῖ, αὐτὸ ἦταν ὅλο
Ἴσως ἀνόητα ὑποδύθηκα τὸ ρόλο
Γελωτοποιοῦ πολὺ μετρίας κλάσης
Λησμονημένος σὲ μιὰν ἄχρηστη ἀποθήκη
Ἠλίθιος κοῦκλος μὲ σπασμένη μύτη
«Κάτω Ἀπὸ Τὰ Κάστρα Τῆς Ἐλπίδας»
Ciudat modul în care scrie. Mă încântă ideea că refuză să scrie ca restul, are felul său de-a se exprima, de a-şi construi imaginile.
RăspundețiȘtergere"Un fluture auriu şi fragil" arată că era plin de viaţă, era opusul celui de acum, o persoana singură şi plictisită.
De ce poemul îmi pare un strigăt disperat după ajutor?
Înţelegeam restul ideilor dar aveam impresia că "Cine îmi bate la geam?" nu îşi avea locul aici. Întrebarea implică interes, curiozitate, poftă de cunoaştere ori toate sunt moarte sau cel puţin poar moarte. O explicaţie posibilă ar fi că deşi pare împăcat cu soarta e un strigăt disperat după ajutor.
Cuvântul "geam" este unul dintre cuvintele reptetate obsesiv, geamul după cum ştim lasă să se vadă dincolo de el. Nu este o uşa deci nu se poate intra sau ieşi, se poate doar arăta sau lăsat aşteptat.
"Aici nu locuiesc EU" ci o persoană care-a înghiţit-o pe cea veche, un om schimbat. Şi totuşi încă există un EU. Pe mine mă duce cu gândul la o persoană care auzind bătăile în uşă răspunde că nu este acasă. Asta nu înseamnă că este adevărat ci că nu vrea să deschidă.
Deşi pare morbid poemul conţine multă dinamică, multă acţiune, prin repetiţie se pune un foarte mare accent pe acţiune.
Ai văzut persoanele tânăra generaţie care se ascunde în muzica rock dar nu pentru că o iubesc sau o înţeleg ci pentru că prin ea îşi canalizează furia şi durerea pricinuită de societate? Trăiesc în confuzie, se împorivesc cu înverşunare atunci când li se oferă ajutorul dar undeva adânc în sufletul lor şi-l doresc şi tânjesc duppă el. Vor să fie acceptaţi. Aşa şi el...
Frumoasă analiza ta, Robert. Foarte profundă, în primul rând.
ȘtergereLudemis invită la meditaţie, nu este un poet simplu. Se exprima succint însă câtă forţă imprimă versurilor sale!
Mi-ai făcut o mare bucurie, Robert! Mulţumesc :)